În ianuarie 1943 apăreae aarticolul lui Gustave Guillaume: „Există un deponent în limba franceză?”. Făcând apel la binomul „diateză analitică – diateză sintetică”, autorul proiectează o lumină nouă asupra transformărilor sistemului verbal latin în limba franceză: el reuşeşte, în cele din urmă, să izoleze o grupă mică de verbe intransitive (cele precum „a muri”, „a se naşte”, „a intra”, „a ieşi” ş.a.m.d.) care, în relaţie cu categoria deponentului, formează o nouă diateză mixtă sintetică franceză şi reprezintă o moştenire directă din limba latină. Alţi lingvişti s-au preocupat de comportamentul intranzitivelor (splitintransitivity). În cadrul gramaticii relaţionale, Perlmutter (1978) introduce Unaccusative Hypothesis, demonstrând că subiectul prezintă caracteristici tipice ale obiectului. Pe de altă parte, abordările semantice, referindu-se la anumite criterii, printre care cel al agentivităţii şi cel „télique” sau perfectiv, au subliniat fundamental semantic al sintaxei verbelor inacuzative.

In January 1943, Gustave Guillaume published an article entitled: “Is there a deponent in French?”. By using the binomial “analytical voice – synthetic voice”, the author sheds new light on the transformation of the Latin verbal system in French: he isolates a small group of intransitive verbs (such as ‘mourir’, ‘naître’, ‘entrer’, ‘sortir’ etc.) pertaining to the category of Latin deponents, which have formed in French a new synthetic mixed voice, and are a direct legacy of Latin. Since then, the behaviour of intransitive verbs has been an area of some interest for other linguists (cf. split intransitivity). Within the framework of relational grammar, Perlmutter (1978) introduced the Unaccusative Hypothesis, showing that the subject of these verbs has the typical characteristics of an object. On the other hand, semantic approaches have put forward a set of criteria like agentivity and telicity in order to stress the semantic basis of the syntax of unaccusative verbs.

Du ‘déponent’ guillaumien à l’‘hypothèse inaccusative’. Étapes d’une notion métalinguistique.

Merlin, Stella
2014

Abstract

În ianuarie 1943 apăreae aarticolul lui Gustave Guillaume: „Există un deponent în limba franceză?”. Făcând apel la binomul „diateză analitică – diateză sintetică”, autorul proiectează o lumină nouă asupra transformărilor sistemului verbal latin în limba franceză: el reuşeşte, în cele din urmă, să izoleze o grupă mică de verbe intransitive (cele precum „a muri”, „a se naşte”, „a intra”, „a ieşi” ş.a.m.d.) care, în relaţie cu categoria deponentului, formează o nouă diateză mixtă sintetică franceză şi reprezintă o moştenire directă din limba latină. Alţi lingvişti s-au preocupat de comportamentul intranzitivelor (splitintransitivity). În cadrul gramaticii relaţionale, Perlmutter (1978) introduce Unaccusative Hypothesis, demonstrând că subiectul prezintă caracteristici tipice ale obiectului. Pe de altă parte, abordările semantice, referindu-se la anumite criterii, printre care cel al agentivităţii şi cel „télique” sau perfectiv, au subliniat fundamental semantic al sintaxei verbelor inacuzative.
deponent, diateza mixtă sintetică, diateza medie, verbe inacuzative, verbe auxiliare
deponent; mixed synthetic voice; Middle; Unaccusative hypothesis; auxiliary verbs
déponent, voix mixte synthétique, moyen, verbes inaccusatifs, verbes auxiliaires
In January 1943, Gustave Guillaume published an article entitled: “Is there a deponent in French?”. By using the binomial “analytical voice – synthetic voice”, the author sheds new light on the transformation of the Latin verbal system in French: he isolates a small group of intransitive verbs (such as ‘mourir’, ‘naître’, ‘entrer’, ‘sortir’ etc.) pertaining to the category of Latin deponents, which have formed in French a new synthetic mixed voice, and are a direct legacy of Latin. Since then, the behaviour of intransitive verbs has been an area of some interest for other linguists (cf. split intransitivity). Within the framework of relational grammar, Perlmutter (1978) introduced the Unaccusative Hypothesis, showing that the subject of these verbs has the typical characteristics of an object. On the other hand, semantic approaches have put forward a set of criteria like agentivity and telicity in order to stress the semantic basis of the syntax of unaccusative verbs.
En janvier 1943, paraissait l’article de Gustave Guillaume : « Existe-t-il un déponent en français ?». En faisant appel au binôme ‘voix analytique - voix synthétique’, l’auteur jette une lumière nouvelle sur les transformations du système verbal latin en français : il parvient enfin à isoler un petit groupe de verbes intransitifs (tels que ‘mourir’, ‘naître’, ‘entrer’, ‘sortir’ etc.) qui, relevant de la catégorie du déponent, forment une nouvelle voix mixte synthétique française et représentent un héritage direct du latin. D’autres linguistes se sont ensuite intéressés au comportement des intransitifs (cf. split intransitivity). Dans le cadre de la grammaire relationnelle, Perlmutter (1978) introduit la UnaccusativeHypothesis, montrant que le sujet présente des caractéristiques typiques de l’objet. D’autre part, les approches sémantiques se référant à certains critères dont l’agentivité et la télicité, ont souligné le fondement sémantique de la syntaxe des verbes inaccusatifs.
File in questo prodotto:
File Dimensione Formato  
Guillaume_with ISSN.pdf

accesso aperto

Tipologia: Altro materiale allegato
Licenza: Creative commons
Dimensione 1.98 MB
Formato Adobe PDF
1.98 MB Adobe PDF Visualizza/Apri

I documenti in IRIS sono protetti da copyright e tutti i diritti sono riservati, salvo diversa indicazione.

Utilizza questo identificativo per citare o creare un link a questo documento: http://hdl.handle.net/11562/866579
Citazioni
  • ???jsp.display-item.citation.pmc??? ND
  • Scopus ND
  • ???jsp.display-item.citation.isi??? ND
social impact